Te-ai întrebat vreodata cum arată casele designerilor pe care îi iubești? Sunt oare pline cu creațiile proprii sau mai degrabă cu piesele idolilor lor? Sau poate sunt complet neutre, cu mobilier elegant, dar anonim? Din fericire, epoca Internetului ne permite să ne satisfacem relativ ușor curiozitațile de tipul acesta, așa că am aruncat o privire în casele – principale sau de vacanță – ale patru designeri de top. Patru interioare foarte diferite, dar care au în comun câteva lucruri pe care te invităm să le descoperi mai jos.
Paola Navone: falsa simplitate, superlativa originalitate
Decorație frusta, aproape absentă, alb orbitor, odihna a corpului, a minții, a simțurilor. Cunoscută pentru estetică mai degrabă expresivă cromatic și pentru formele avangardiste pe care le practică, Paola Navone oferă cea mai mare surpriză dintre cei patru, prin aceea ca superbă ei casa de vacanță din insula grecească Serifos este de o simplitate spartană, dar înșelătoare, totuși: am putea-o descrie ca pe un regim de detoxifiere vizuală care ascunde nenumărate detalii originale.
Este adevărat că frumusețea naturală a Cicladelor este mult mai impresionantă decât orice ar putea concepe omul și să vrei să intri în competiție cu ea ar fi aproape imoral. Ca atare, casa de vacanță a Paolei Navone se distinge prin simplitatea rustică, prin omniprezența albului, prin textilele nepretențioase, perfect albe și ele și voit șifonate, și prin tehnicile tradiționale de construcție.
Casa este lipsită de canapele în sensul strict al cuvântului, în locul lor fiind structuri din zidarie, văruite și acoperite cu perne.
Aceeași tehnică, folosită și pentru insula-masă din bucătărie, face ca piesele să pară prelungiri organice ale stâncii care se înalță din mare. Creativitatea extraordinară pentru care este cunoscută Navone este vizibilă peste tot – ca în masa-consolă făcută din scânduri groase sprijinite pe vase de lut întoarse cu gura în jos și văruite sau ca la nivelul pardoselilor din ciment pe care sunt vopsite covoare, într-un trompe l’oeil aproximativ, dar de mare impact.
Obiectele recognoscibile sunt puține, dar amintim totuși mesele de cafea Irony create de Navone pentru Gervasoni.
Citește și: RE/MAX și ClassIN te ajută să te muți în casa perfectă
Fabio Novembre: l’enfant terrible
Casa-studio de la Milano a lui Fabio Novembre, copil teribil al designului italian, este un soi de concept store în care sunt expuse diferitele fațete ale acestui creator proteic. Presărând în mixul de ingrediente care este casa lui și un strop de exhibitionism, Novembre adoră încăperile deschise, care comunică între ele sau direct cu exteriorul prin suprafețe vitrate enorme și prin ferestre interioare, ca niște hublouri într-un submarin fantastic.
Caracteristica definitorie a acestei amenajări este eclectismul extrem: bucătăria și zona de luat masa hiper-moderne și practic nedecorate, aproape aseptice (cu excepția tavanului, unde un mozaic reprezentând un șarpe cu un măr reia trimiterile la mitul adamic prezente mai evident în dormitor) „conviețuiesc” cu aerul extrem de teatral al bibliotecii dominate de lambriul din lemn carbonizat și de fotoliile Nemo, creațiile sale pentru Driade, tot așa cum culorile vesele și motivele ludic-inocente din dormitorul fiicelor conviețuiesc cu decorația cazona a canapelelor din living și cu alb-roșul dormitorului matrimonial, plin de aluzii erotice mai mult sau mai puțin discrete.
Provocare de dragul provocării? Posibil, dar neimportant. Important este rezultatul, o amenajare high-fashion, destabilizantă în cel mai bun sens al cuvântului.
Philippe Starck: alb-negru with a twist
Cunoscut pentru abordarea sa „democratizantă”, Philippe Starck este unul dintre numele care au marcat decisiv lumea designului de obiect și de interior a ultimelor decenii. Stilul lui este unul foarte cosmopolit și ultra-modern, dar în care se pot decela totuși urmele marii culturi franceze al cărei produs este.
Casa sa din Statele Unite este un exemplu pentru stilul lui foarte îngrijit, dar nepretentios, original, dar nu gratuit-excentric, cu tuse de (auto)ironie și cu detalii neașteptate, aproape stranii, cum ar fi „banda” galbenă care acoperă aproape complet unul dintre pereții camerei copilului și toate obiectele de pe peretele respectiv, inclusiv ușa și rafturile de cărți, ca și cum un rulou îmbibat cu vopsea ar fi fost trecut, poate din neatenție, printr-o casă de păpuși.
Tot așa, puzderia de veioze viu colorate de pe fiecare raft și pisica chinezească uber-kitsch sunt micile detalii discordante, menite să descumpănească și să dinamiteze excesul de seriozitate pe care francezul îl detesta, lucru știut. Printre piesele care se disting recunoaștem superbele scaune Louis Ghost semnate de Starck pentru Kartell, ca și măsuța-gnom aurie (pe care am observat-o si pe terasa lui Fabio Novembre), dar și masa-porc creată pentru Moooi de belgianul Marcel Wanders, cu care Starck are certe afinități.
Citește și: 10 cele mai frumoase sezlonguri si divane outdoor
Jacopo Foggini: artă, magie și calm
Cunoaștem anecdota potrivit căreia Michelangelo își vedea viitoarele sculpturi în blocurile informe de marmură. Vorbind despre o statuie la care lucra ar fi zis, pare-se, ca un înger este închis în piatră și trebuie eliberat. Un sculptor al zilelelor noastre, Jacopo Foggini trăiește și el înconjurat de materialul lui de predilecție, unul potrivit epocii post-moderne, însă: metilacrilatul din care plasmuiește flori, flăcări înghețate, aștri, cascade de lumină, dantelarii complicate.
Foggini a transformat un vechi hambar din piatră într-o casă de vacanță în Apenini. O oază feerică, în care sculpturile din metilactrilat – unele deghizate în piese de mobilier, altele cu funcție strict estetică – stau printre obiecte autentic sau pretins rustice, într-un ansamblu în care tonurile potolite ale pământului și ale pietrei funcționează ca un fundal neutru pe care să se detașeze culorile acidulate ale creațiilor sale.
În mijlocul salonului echipat cu un foarte neobișnuit semineu, care trimite cu gândul mai degrabă la un dolmen pe jumătate prăbușit, o canapea Boa semnată de frații Campana, bunii lui prieteni și „colegi” de brand de la Edra, atrage inexorabil atenția si accentuează aerul de tihna absolută, aproape de langoare, al locului. Dintre creațiile lui Foggini, se disting corpurile de iluminat Tondo.
Citește și: Canapele, divane, meridiene – ghid de supraviețuire
Care sunt lucrurile pe care cele patru amenajări par să le aibă în comun? În primul rând, ne-a surprins să constatăm că obiectele creații proprii sunt destul de puțin reprezentate. Apoi, deși fiecare amenajare este remarcabilă în stilul ei, toate sunt totuși mai simple și mai low-key decât s-ar fi putut crede, poate cu excepția casei lui Fabio Novembre, deși, excentric cum îl știm, credem că și el a dat dovadă de multă reținere.
Și, ca ultima, dar poate cea mai importantă remarcă, toate cele patru amenajări practică în mod foarte reușit o formă sau alta de mix-and-match, indiferent că este vorba despre mixajul de materiale, de stiluri sau de epoci, lucru care demonstrează unul dintre principiile în care noi credem cu tărie, anume că aderarea prea strictă la o rețetă uniformizantă este un faux-pas.
